Alaska – Mount McKinley (6129m)
Primit pe mail de la Thea…
In drum spre Talkeetna.
Suntem la 100m deasupra marii si ne despart doar 100km de gigantul de peste 6000m!
Vineri, 25 mai, am plecat pt o luna jumatate in Alaska cu dorinta de a urca pe cel mai inalt varf al continentului nordamerican. Din cauza vremii urate, abia marti am putut decola din Talkeetna, cu un avion mic de 4 persoane care ne-a dus pe ghetar. Dupa un drum lung si obositor din cauza bagajelor grele, am ajuns in a patra zi in tabara principala de la 4300m unde am asteptat vremea buna timp de 10 zile.
Marti, 12 iunie, pe o vreme cat se poate de perfecta pt acest munte, 3 romani fericiti s-au imbratisat pe varful Denali…
Cu avionasul deaspura ghetarului Kahiltna…
Cand s-au dat norii la o parte, ne-am speriat de imensitatea pe care urma sa urcam…
Kahiltna International Airport: tabara de baza se afla pe ghetar la doar 2200m…de aici inchiriam sanii si ne continuam drumul printre zecile de crevase…
Tabara de la 3000m. Ziua in care am ajuns aici mi s-a parut cea mai grea din toata expeditia…
Aceeasi tabara vazuta de sus…
In drum spre Windy Corner…
Cornise, cornise…
Pierduti in spatiu…
Windy Corner (4100m): socotit unul dintre cele mai periculoase locuri de pe tot traseul din cauza vantului foarte puternic…
In drum spre tabara principala…cu Mount Foraker pe fundal…
Cortul nostru printre catacombe… si bucataria…
Apusul la ora 23.00. Aici in timpul noptii nu se face deloc intuneric…
Mount Hunter (4442m) in spate…
Prognoza meteo care ne-a deprimat timp de 10 zile zicand numa “mostly cloudy”…
Furtuni si temperaturi de pana la -35°C ne-au tinut inchisi in cort zile la rand…
In fiecare dimineata dadeam la o parte zapada proaspat ninsa (pe baieti ii trimiteam la gatit J hehe)…
Mount Hunter vazut dintr-un iglu…
Un popa alpinist a tinut slujba de duminica la 4300m…
Diferite sculpturi in zapada…cam asa arata cand ramai blocat intr-un loc prea mult timp…
The Edge of the World: de aici o prapastie de 1000m duce pana la ghetarul pe care am urcat…
Furnicutzele pe Headwall, cea mai dificila portiune ce urca in creasta la 5000m…
Corzile fixe de pe Headwall, o panta cu o inclinatie de 50 de grade…
La iesirea in creasta, la capatul corzilor fixe…
Pe creasta la 5000m…
In jurul nostru doar nori…zapada…stanci…si aerul rarefiat al inaltimilor…
Creasta ce duce spre ultima tabara…
Furnicutzele pe creasta pe care tocmai am urcat…
Ultima tabara de la 5200m…in dreapta se vede si poteca ce duce spre varf…
Aproape de miezul noptii…
Tabara se afla chiar pe marginea prapastiei…iar poteca aceasta duce spre varf…
Tabara principala de la 4300m vazuta de la 5200m si “the edge of the world”…
Traversarea spre Denali Pass (5500m)…
Inghesuiala mare inainte de ultima creasta spre varf…
And finally… the top of North America… Denali… 6192m!
Vedere de pe varf (poza e facuta de Catalin pt ca noi din pacate aveam marea de nori dedesubt…)
La coborare ne-am chinuit groaznic cu saniile intre noi… am mers incontinu o zi si o noapte pt a ajunge cat mai repede in tabara de baza…
Aveam de trecut peste zeci de crevase, aceasta cu podul de gheata deasupra este una dintre cele mai mari si fara fund…
La coborare prin Windy Corner…
Squirrel Hill (3500m)… aici cica a fost vazuta odata o veverita…
Mount Hunter la apus… este ora 23!
Nu am putut sa ma decid intre aceste doua poze…
Dupa miezul noptii pe ghetar…
Si din nou cu avionasul…
Ne luam ramas-bun de la varf…
Si o ultima privire spre uriasul ce se ridica impunator peste tundra alaskana…
April 5th, 2008 at 4:48 pm
FELICITARI ! Va admir mult.Datorita voua am putut simti putin bucuria vietii la inaltime.Aveti de ce sa fiti fericiti.