Inscris in Calimanesti-Caciulata, TURISM, ROMANIA, DESTINATII TURISTICE
Calimanesti-Caciulata, repere istorice

79 Vizualizari | Scris in January 17, 2008, de eu

Subscribe to this feed - Email this - Save to Tehnocrati - Send to Ghidoo

Calimanesti-Caciulata are o existenta indelungata, semnalata prin tezaurul de monede dacice si castrele de la Jiblea si Arutela. Pe timpul imparatului Hadrian (117 - 138 d.Hr.) apele de la Bivolari au fost folosite de romani la termele Arutela, precum si de populatia dacica.

Conform unor pareri mai recente, ca asezare umana, Calimanesti-Caciulata s-ar fi format prin
secolele V-VIII, cand vechea obste sateasca avand o arie mai mare de intindere, s-ar fi destramat si impartit intre cativa dintre oamenii de vaza, printre care si Caliman.

Prima mentiune documentara apare in condica Manastirii Cozia, pe 20 mai 1388, cand prin documentul amintit, Mircea cel Batran primeste de la Nan Udaba ‘locul numit Calimanesti pe Olt’, pe care acesta il inchina Manastirii Cozia.

Spre deosebire de alte sate, satul Calimanesti era liber de taxe si alte munci. Dar aceste drepturi sunt incalcate de Radu II (1421) si mai tarziu de catre toti domnitorii pana la Radu Mihnea (1611), care ii obliga pe locuitorii Calimanestiului sa aiba grija de drumul pana la manastirea Cozia.

In 1646, locuitorii satului se rascoala pentru a-si castiga libertatea, dar interventia manastirii si a trupelor domnesti au dus la aservirea satului. Matei Basarab a fost atat de infuriat de locuitorii satului, incat intr-un document din 12 mai 1646 ii acuza pe cei ce locuiau in Calimanesti si Jiblea ca s-au ridicat ca ‘niste caini’, amenintandu-i ca isi va exercita autoritatea si ii va spanzura in fata propriilor case.

Prima descriere a zonei apartine lui Gavril Preotul (conducatorul comunitatii de la Athos) dateaza din 1520, considerand ca zona ‘este plina de toate bunatatile’, ‘care am vazut si noi cu ochii nostrii acel loc si i-am zis pamantul fagaduit’.

Este foarte probabil ca decizia ridicarii pe aceste locuri a manastirii Cozia sa fi fost determinate de catre utilizarea apelor minerale. In 1543, langa Manastirea Cozia s-a inaltat Bolnita, de catre Radu Paisie. La Bolnita Coziei, numerosi negustori straini, bei turci si pase, precum si unii dintre faimosii domnitori ai Tarii Romanesti, si-au tratat aici suferintele. De asemenea, multi revolutionari pasoptisti (Radu Sapca, Dinica Golescu si altii) si-au gasit aici loc de popas.

La Calimanesti si Cozia, domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a bucurat de o primire entuziasta din partea locuitorilor, atunci cand a vizitat regiunea Oltului in iunie 1859, dupa unirea Principatelor Romane. Realizarea unirii a avut ca exponent local pe jibleanul Tudose Murgescu, deputat in divanul ad-hoc al Tarii Romanesti la 1857.

Si in secolul urmator, in cele doua razboaie mondiale localnicii si-au dat jertfa lor de sange si vieti asa cum o dovedesc memoria colectiva, documentele existente, si monumentele ridicate.

Se pare ca la inceputul secolului al XIX-lea, apele utilizate n-au mai putut satisface nevoile in continua crestere ale Bolnitei. Din aceasta cauza au inceput sa se faca cercetari pentru descoperirea unor izvoare de sanatate, folosindu-se observatiile localnicilor, care cunosteau existenta unor bazine cu ‘apa neagra’ si care miroseau a ‘apa clocita’. Astfel, o noua sursa vine sa-si aureoleze faima: izvorul de la Caciulata.

Se citeaza in literatura de specialitate descoperirea intamplatoare de catre doi calugari, in 1849, care venind de la pescuit au observat pe malul Oltului o balta cu apa, le-a placut, iar unul dintre ei, fiind bolnav, a simtit o ameliorare a starii lui de sanatate. Cert este faptul ca descoperirea a avut o importanta deosebita, iar incercarea celor doi calugari de a beneficia de efectele terapeutice ale acestor ape prin construirea unor jgheaburi din lemn (sipotul Calugarilor) reprezinta prima incercare de captare a acestor ape. Izvorul este popularizat pentru prima data de catre C. Marcial in 1827, in ‘Curierul Romanesc’.

Primele cercetari asupra efectelor terapeutice ale acestor ape au fost facute de dr. Mayer in 1829, din porunca domnitorului Grigorie Ghica, continuate apoi in anul urmator de catre C. Fr. Siller. In 1830 sunt facute primele amenajari de catre egumenul cozian Ghenadie, iar dr. Episcopeanu recomanda pe scara larga utilizarea apelor de Caciulata pentru cura balneara.

Lucrari de captare vor fi facute in anul 1848 de catre Constantin Golescu, ajutat de localnici, cu fonduri din subscriptia publica. In urma constatarii efectelor minunate ale acestor ape asupra propriei sanatati, va construi un stabiliment balnear rudimentar, primul de acest fel pe aceste meleaguri.

La 27 mai 1855, Carol Davila ramane impresionat de calitatile curative ale apelor din zona Calimanesti-Caciulata si propune infiintarea aici a unui stabiliment pentru ostasi, similar celui existent la Olanesti. Tot in acesti ani faima izvoarelor creste, la recomandarea lui Carol Davila facand cura cu apa de Caciulata imparatul Frantei, Napoleon al III-lea, miraculosul remediu contra litiazei renale fiindu-i trimis la Paris cu diligenta. De efectele aceleasi ape s-au bucurat ulterior imparatul Austro-Ungariei, Frantz-Joseph, presedintele Frantei Emil Loubet, arhiducele austro-ungar Leopold Salvatore.

Cu timpul, stabilimentul din 1854 capata amploare. In 1866, izvorul de la Caciulata este curatat si se construieste in jurul sau un zid circular care va rezista pana la inundatiile din 1901.

In 1958, doctorul francez Caillat initiaza primele teste stiintifice cu apele de la Calimanesti. Intre anii 1868 - 1869 dr. Barnard (de la Laboratorul de Chimie al Universitatii Bucuresti) efectueaza prima analiza chimica a izvorului de la Caciulata. In 1866, ing. Ioan Claus muta soseaua de pe panta din centrul statiunii, asa cum o gasim si astazi.

In 1873, apele minerale de la Calimanesti sunt medaliate la Expozitia de la Viena, iar in 1893 primesc ‘Diploma de Grand-Prix’ si medalia de aur.

In timpul Razboiului de Independenta si al celor doua razboaie mondiale, pavilioanele au fost folosite ca spitale militare, dupa ce intre 1896 - 1902 fusese construita linia de cale ferata Sibiu - Piatra Olt, datorata lui Al. Cantacuzino (Nababul).

Intre 1882 - 1884 s-a construit Stabilimentul Balnear de la Calimanesti, cu servicii complete de cazare, masa si tratament, iar dupa 1884 s-au efectuat noi captari de izvoare, la aceasta actiune contribuind si celebrul geolog Grigore Cobalcescu.

Se incepe si construirea celui de-al doilea stabiliment balnear la Caciulata, iar la sfarsitul secolului al XIX-lea, incepe imbutelierea apelor de Caciulata.

Odata cu introducerea luminii electrice, Calimanestiul trece oficial in randul statiunilor balneo-climaterice din tara.

In 1907 ia fiinta laboratorul urologic, sub conducerea capitanului farmacist C. D. Parepa (prin 1934 in aceasta functie se afla medicul poet Vasile Ciocalteu). Din 1910, statiunea trece in concesiunea societatii ‘Govora-Calimanesti’, pe o perioada de 50 de ani.

In 1912 se construieste Cazinoul din Ostrov. Intre 1907 - 1911 s-a construit Pavilionul Central, o structura in stil baroc, o sectie a sa fiind destinata tratamentului balnear. In aceasta perioada ese angajat personal de specialitate. Totodata, la inceputul secolului al XX-lea numarul vilelor creste. In 1924 se construiesc Hotelul 1 si 2 Jantea, Bazarul si Teatrul cu terasa spre Olt (localul unde astazi se afla cinematograful si biblioteca). In 1934, constructiile cunosc noi imbunatatiri si se paveaza soseaua Ramnicu Valcea - Sibiu.

Din 1927, Calimanesti-Caciulata devine oras, sarind peste stadiul de targ. Primul director medical al statiunii a fost C. Frumusianu, a carui statuie troneaza in fata Hotelului Central.

La 25 aprilie 1948, dr. Traian Dinculescu, asistat de directorul tehnic al statiunii, Ludovic Balogh, a predat primarului orasului Calimanesti, Tiberiu Coroianu, bunurile societatii ‘Govora-Calimanesti’ care dupa actul nationalizarii au intrat in proprietatea statului.


Tags: , ,

Pareri si comentarii

impresii? ceva?