Category Archives: Acvila mica (Hieraaetus pennatus)

Acvila mica (Hieraaetus pennatus)

Acvila mica (Hieraaetus pennatus)

Cea mai mica acvila europeana, cat un sorecar. Intalnita in paduri cu copaci cu frunze cazatoare, cu luminisuri si poieni, de obicei in regiuni montane mai joase, dar si la campie. Sta nemiscata in aer pe durate lungi, fara sa bata din aripi, apoi plonjeaza spre sol cu aripile stranse, cu o viteza incredibila (cu picioarele intinse inainte).

Acvila mica (Hieraaetus pennatus)

Exista doua faze de culoare, una obisnuita deschisa si una mai rara inchisa. Rar, se intalnesc si tipuri intermediare.

Faza deschisa este uneori confundata cu variantele extrem de deschise de sorecar si viespar, dar se deosebeste de acestia si de toate celelalte rapitoare (cu exceptia hoitarului) prin faptul ca partea inferioara a aripii are remigele intunecate si subalarele deschise sau albicioase.

Supraalarele mijlocii sunt, la ambele faze, de obicei atat de deschise incat formeaza un tipar specific in forma de “V” pe partea superioara a aripii, la fel ca la gaia rosie, insa prezentand in plus supracodale de culoare deschisa.

Faza inchisa este maro inchis dedesupt (cu supraalare negricioase), dar cu coada putin mai deschisa, putand fi confundat cu eretele de stuf (juv.) si gaia neagra. Indivizii cei mai deschisi la culoare din faza intunecata (mai putin intalniti), au o nuanta de maro-roscat, fiind uneori catalogati ca “faza intermediara”. Toti au ultimele trei remige primare putin mai deschise, coada integral de un gri deschis uniform (se inchide putin doar spre varf) si totodata, cate un punct mic alb pe marginea frontala a fiecarei aripi, la umar (langa corp), usor vizibil din fata.

Strigate scurte, repetate: “piu-piu-piu-piu” sau “pi-pi-pi”.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.