Category Archives: Ciocanitoarea sau Ghionoaia Sura (Picus Canus)

Ciocanitoarea sau Ghionoaia Sura (Picus Canus)

Ghionoaia sau ciocanitoarea sura (Picus canus)

Lungime 27cm. Larg raspandita, dar mai putin comuna decat ghionoaia verde. Tinde sa traiasca la altitudini mai mari

decat aceasta din urma. Pe de alta parte este rar intalnita in localitati.

Ghionoaia sau ciocanitoarea sura (Picus canus)

O putem deseori vedea pe sol, dar nu este o specialista in hranirea cu furnici, in cea mai mare masura ea se hraneste pe copaci. Sperioasa si prudenta. Primavara isi semnaleaza prezenta cu strigatul sau, dar vara este greu de gasit. Toamna si iarna se indreapta spre localitati. Se aseamana cu ghionoaia verde, dar este ceva mai mica si are cap mai gri, cu mai putin negru si cu mai putin rosu. Masculul are rosu doar pe partea frontala a capului, femela deloc. Juv. este asemanator cu femela, cu pete vagi doar

pe abdomen, juv. mascul are putin rosu pe frunte.

Strigatul de primavara se aseamana cu cel al ghionoaiei verzi, dar e mai slab, mai moale, aproape ca de flaut (usor de imitat printr-un fluierat). Notele au pauze mai lungi intre ele si sunt usor incetinite spre sfarsit, iar scaderea in tonalitate este evidenta: “chi-chi-chi-chi-cu-cu”. Strigatul de alarma este repetitiv: “chia”, intens si agitat. Mai are un strigat: “chic” asemanator cu al ciocanitoarei pestrite mari. Spre deosebire de ghionoaia verde, bate darabana in mod frecvent, ciocanituri bruste care dureaza in jur de o secunda, mult mai puternice decat cele ale ghionoaiei verzi.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.