Category Archives: Cocosul de Munte, Gotcanul (Tetrao Urogallus)

Cocosul de Munte, Gotcanul (Tetrao Urogallus)

Gotcanul sau Cocosul de munte

Dupa spusa vanatorilor pasionati, nici o alta vanatoare aleasa de la noi nu se poate pune alaturi de cea a cocosului de munte (Tetrao urogallus), cavalerul muntilor inalti.

cocos-de-munte4.jpg

Nu e numai anotimpul, cand zapada nu s-a topit de tot, iar clopoteii isi itesc floarea la locul mai insorit. Afara de suieratul mierlei sau al sturzului, inca nici un cantaret nu tulbura linistea desavarsita a padurilor de brad, la marginea carora se tin gotcanii si gainile. Urcusul se face de cu seara, caci vanatul e legat numai de lumina slaba a zorilor.

De cu seara se aduna, ca dupa o comanda, cocosii dintr-o coasta de munte, in preajma unei poienite, cu arbori batrani si inalti la margine. Uneori vin mai mult de 15. Acolo se va desfasura zbucuimatul dans al cocosilor batrani.

Jocul cocosului de munte are loc, de regula, la inceputul primaverii, prin Aprilie.

In zori de zi, de obicei cand inca luceafarul nu s-a stins de tot si inspre rasarit se trage geana zilei, are loc una din cele mai minunate manifestatii ale fierbintelilor dragostei din cate se intampla in lumea vietuitoarelor de la noi.

Sus, pe o creanga uscata de brad, se profileaza, pe discul luminos al cerului, silueta atat de cunoscuta a cocosului de munte, dupa figurile si picturile des raspandite. Cu gatul intins, cu capul plecat intr-o parte, unii spun intotdeauna spre rasaritul soarelui, cu aripile rasfirate in jos, ca la curcan, cu coada desfasurata ca un evantai, dar ceva mai ridicata, e intr-un neastampar ca apucat de duca-se pe pustii. Nu sta locului o clipa. Sau tupaie pe creanga

pe care se afla, sau nervos se lasa pe alta, spre a reveni pe cea dintai. In toata vremea zbucuimului nu tace deloc. Scoate niste sunete din ce in ce mai repezi, dupa o scurta intrerupere iar toaca, pare ca ar lovi cineva doua betisoare uscate unul de altul. Tonurile sunt diferite, cand mai incete, cand mai accentuate, asemenea zanganitului coasei ascutite cu un fier. Sfarsitul e ca o plesnitura din limba, puterni

ca, de rasuna in linistea din jur.

E atat de cuprins de nebuneala jocului, incat nu se intrerupe nici cand alicele unei impuscaturi ii ating penele, fara sa-l loveasca de moarte.

Cum s-a terminat jocul, cade ca o piatra in desisul padurii, unde de regula stau adunate gainile.

Nu rar se intampla si dueluri intre doi cocosi ce s-au intalnit in preajma unei gaini. Lupta e pe moarte, adesea unul din ei ramanand locului, lovit in cap.

Toate culorile se intalnesc pe penele sale. Fiecare pana luata in parte e ca si besica de deasupra cafelei gingirlii. De la rosul de carmaz cu care sunt incondeiate sprancenele, pana la verdele de smarald al penelor din dreptul gusei, de la castaniul intunecat al aripilor pana la cenusiul inchis al pantecului, toate nuantele isi dau intalnire pe trupul lui. Peste tot e stropit cu puncte mari, inchise, pe fond deschis ori cu pete mari, albe, pe penele negre de la coada, pe care le rasfira, cand e in toiul fierbantelii.

cocos-de-munte5.jpg

Cocosii de munte, gotcanii din Carpati, unde au ramas inca multi, fiind mai putin vanati, sunt mari, pot ajunge si pana la un metru lungime, iar lungimea masurata din varful aripilor, pana la 1 metru si jumatate. Gaina e mai mica si seamana la imbracaminte cu o potarniche.

cocos-de-munte6.jpg

E o pasare care tine la locul unde creste, nu calatoreste. Cel mult pe iarna grea se trage mai cate deal. In afara vremii de bataie, nu-i plac arborii inalti. Dupa obiceiul gainilor de curte cu care se inrudeste putin, se tine mai mult prin tufisuri, prin ierburi, unde isi gaseste hrana scurmand. Se hraneste cu frunze de brad, cu muguri, cu mure ori seminte. Cand se lasa pe copaci, isi alege intotdeauna crengile din varf, ca sa aiba orizontul larg deschis, sa vada de departe, dominand zarea.

cocos-de-munte7.jpg

Noaptea se odihneste in ascunzisul cetinilor de brad ori a tufisurilor dese.

Cocosul e un egoist, viata de familie nu-i place. Dupa bataie si imperechere se intoarcein domeniul sau si lasa in seama gainiii grija cresterii puilor. In aceasta privinta se deosebeste de mandrul cocos de ograda.

Gaina isi cauta loc de cuibar printre tufisurile mai dese. Nu e mestera in facerea cuibului, abia daca scurma o groapa pe fundul careia asterne frunze uscate. Puisorii, de cum au spart gaoacea, se pot tine lesne pe picioare.

Dusmani au de cand lumea. De cocos se feresc chiar vulturii, carora se vede ca le impune infatisarea mandra, dar si puterea pliscului si a ghearelor. In schimb gaina si puii sunt atacati lesne de tot neamul rapitoarelor din padure. Din aceasta pricina, ca si din faptul ca este un vanat nobil, neamul cocosului de munte este in pericol mare, de aceea este o pasare ocrotita de lege, fiind declarata monument al naturii.

Vanatoarea la cocosul de munte

Desi greoaie, din cauza conditiilor in care se desfasoara, vanatoarea acestei specii este printre cele mai placute pentru cei care practica acest sport. Pentru ca specia traieste numai in zone muntoase la altitudini ce depasesc 1.200 de metri si este foarte agera, urmarirea necesita un efort fizic

deosebit si mai ales, deplasare pe zapada. Reusita unei astfel de actiuni nu sta la indemana unui numar mare de vanatori, putini putandu-se lauda cu dobandirea unui astfel de trofeu.

Vanatoarea la cocos de munte se face individual, la dibuit, pe cintec, ori la panda in locurile de rotit.

Tehnica apropierii doar pe tocilat, cind cocosul nu vede si nu aude, este o tehnica deosebita, care se face pe semiintuneric. Se poate trage cu alice de 4-5 mm, dar si cu glont tras dintr-o carabina de calibru mic.

Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 01 aprilie si 15 mai, cel putin asta era pana acum.

Trofeele de cocos de munte sunt deosebit de valoroase si se compun fie din pasarea intreaga naturalizata, sau bustul acesteia, fie din pana pictorului.

Preturile trofeelor sunt foarte ridicate, cei care sunt pasionati de vanatoare platind 700 de lei pentru trofeu. Tarifele pentru vanatoare nu s-au marit comparativ cu anul trecut.

Vanatorii de alta nationalitate decat cea romana trebuie sa plateasca sume mult mai mari pentru achizitionarea unui exemplar. Pretul unui astfel trofeu pentru vanatorii straini este de 1.000 de euro, adica depaseste de cel putin cinci ori pretul pe care il plateste un roman.

Femela de cocos de munte nu se vaneaza, fiind ocrotita de lege.

Vanatoarea trebuie facuta cu mare prudenta, deoarece efectivele de cocosi de munte par sa fi intrat in usor regres, in ultima perioada de timp, si asta in mod special datorita valorii ridicate a trofeelor, fapt ce a generat o exploatare nejudicioasa a speciei.