Out4aWalk.com

Cocosul de mesteacan este o specie destul de rara, in scadere numerica la periferia arealului ei. Traieste in paduri de conifere, tufarisuri subalpine, arboreta si tufe din tinuturi mlastinoase, vegetatia ierboasa inalta. Iarna, hrana favorita sunt mugurii de mesteacan. Masculul este vizibil mai mic decat cocosul de munte si atunci cand se ridica in zbor (zgomotos) se vad dung albe de pe aripi. Femela se deosebeste de femela de cocos de munte avand coada mai mica si penaj maro mai inchis, mai putin ruguniu. Coada in forma de lira este dificil distins ...

Lungime 20 cm. Cuibareste in S Europei in palcuri de copaci, gradini, parcuri din orase, in copaci scorburosi sau cladiri. Colorit destul de uniform. Exista unele variatii: unii sunt gri-maro, altii au o nuanta mai maro-ruginie. De dimensiuni mici. Au doua moturi late. Mai zvelt decat cucuveaua, sta cocotat intr-o pozitie mai dreapta. Aripi proportional lungi. Ciusul este o pasare migratoare, se hraneste in general cu insecte. Nocturna, isi semnaleaza prezenta prin strigate: un fluierat monoton, jos, monosilabic, repetat la fiecare trei secunde "tiu". In duet, fluieratul femelei are o tonalitate mai inalta decat cea ...

Lungime 17 cm. Specie destul de cunoscuta in regiunile aride, culturi agricole, pajisti, de-a lungul drumurilor si in spatiile deschise din regiunile locuite. Adesea, intalnit in apropierea silozurilor de cereale, de-a lungul digurilor, in regiuni de coasta si docuri. Mot inalt pe crestet (ciocarlia de camp isi poate uneori ridica penele capului sub forma unei creste tocite), care il deosebeste de toate celelalte specii de ciocarlie cu exceptia ciocarlanului spaniol. Cioc usor incovoiat. Colorit general cafeniu, cu pete mai intunecate pe spate, burta albastra. Putin timid. Alearga repede. In zbor pare a avea aripi mari ...

Lungime 20 cm. Cuibareste in centrul si sudul Europei in padurile mature cu frunze cazatoare, in special in cele de stejar si carpen. Cioc destul de slab, folosit mai degraba ca un fel de sonda decat ca secure. Deseori zboara prin coroana arborilor. Ca si ciocanitoarea pestrita mare are scapulere albe si crestet rosu (la femela un rosu ceva mai sters) in toate tipurile de penaj. Observati ca si juv. de ciocanitoare pestrita mare si de ciocanitoare de gradini au crestet rosu, insa ciocanitoarea de stejar se deosebeste de ei prin faptul ca ...

Lungime 22 cm. Specie prezenta in regiunea de taiga, in special in padurile batrane de molid. Totodata si in padurile de mesteacan subalpine. Rara in regiunile muntoase din centrul si estul Europei, in paduri de conifere. Putin sperioasa. Adesea se hraneste spre baza arborilor. De obicei face gauri circulare in jurul trunchiurilor de molid si pin mari pentru a obtine seva. Ciocanitoarea de munte are capul tivit lateral prezinta trei dungi negre separate de doua dungi albe; crestet galben la mascul si pete marunte albe si negre la femela. Flancurile corpului cu pete ...

Lungime 23 cm. Cuibareste in SE Europei in regiuni deschise: parcuri, livezi, vii, alei cu plopi, etc. In Europa a fost in expansiune accentuata spre nord - vest dupa 1920. Foarte asemanatoare cu ciocanitoarea pestrita mare, dar se deosebeste prin absenta dungii negre de pe laturile gatului pana la ceafa, mai putin alb pe rectricele exterioare, subcodale de un rosu pal. Flancurile pot fi usor striate. Juv. se deosebeste de juv. de ciocanitoare pestrita mare prin aceleasi caracteristici, iar de ciocanitoarea de stejar prin "mustata" care se intinde pana la cioc. Strigatul: "chic-chic" ...

Lungime 18 cm. Cuibareste in munti la mari altitudini, deasupra limitei superioare a padurii (rar mai jos). De dimensiunile unei ciocarlii. De la distanta pare a avea un colorit sters gri-maroniu, aproape ca al unei vrabii. Caracterele vizibile de la distanta sunt: dunga inchisa de-a curmezisul aripii (supraalarele) si petele maro-ruginii de pe flancuri. Coloritul gatului este vizibil doar de aproape (juv. fara dungi). Sexe asemanatoare. Strigate destul de puternice, continue, ca cele de ciocarlie: "trui-trui" (mai ales in zbor) si ca cele de sturz: "cep-cep". Cantecul este un ciripit melodios, care aminteste ...

Lungime 11 cm. Traieste local in salciile de pe tarmuri, in cranguri, in general intre stufarisuri. In expansiune spre NV. Areal discontinuu. La noi este mai numeros in Delta. Este de dimensiuni destul de mici, mai mic decat pitigoiul albastru. Ad. se recunoaste dupa pata neagra de pe laturile capului. Masculul are spate maro-castaniu intens, femela mai maro-galben. Juv. nu are pata neagra pe obraji, capul avand colorit uniform galben-roscat (ilustratia gresita). Comportament asemanator cu al pitigoilor. Glas foarte subtire, prelung: "tiiii", cam ca strigatul fasei rosiatice, dar cu o tonalitate usor descendenta spre final, ...

Cuibareste in centrul si sudul Europei in padurile cu frunze cazatoare, de conifere si de amestec si, totodata, in parcuri. Asemanator cu auselul cu cap galben, insa se deosebeste de acesta in toate penajele prin dunga alba distincta de deasupra ochiului, dublata deasupra de o dunga neagra. Peste ochi are o alta dunga intunecata (mai accentuata decat in ilustratie). Penele care acopera cotul aripii au o nuanta aramie caracteristica (ilustratia este insa gresita sub acest aspect). Juv. cu spranceana albicioasa (caracter de diferentiere fata de juv. apartinand speciei anterioare). Obiceiuri ca cele ale auselului ...