Category Archives: Alba-Iulia

Out4aWalk – Turism, Destinatii turistice, Romania, 2 Mai

Alba Iulia in cateva cuvinte

Municipiul Alba-Iulia, judetul Alba, este capita la judetului, oras situat pe malul stang al raului Mures,

la confluenta dintre raurile Ampoi si Sebes. Are o populatie de aproximativ 100.000 de locuitori.

alba iulia centru

Potentialul turistic al zonei isi gaseste oglindirea intr-o ampla constelatie de marturii ale unui trecut de milenii, exprimat in salba monumentelor istorice, de arhitectura si arta, in varietatea frumusetilor naturale, intr-o zona turistica atractiva pentru calatorul primit cu multa ospitalitate pe meleagurile sale.

Teritoriul orasului Alba-Iulia a fost din timpuri stravechi o vatra de civilizatie umana, unde traditiile si obiceiurile folclorice specifice românilor exercita o atractie deosebita pentru turistii din tara si de peste hotare.

alba iulia turnul catedralei clopotnita

La 1 decembrie 1918, Alba-Iulia a fost locul unde Unirea Transilvaniei cu Romania a fost decisa solemn si irevocabil de catre Marea Adunare Nationala de la

Alba-Iulia alcatuita din delegati alesi de romanii din Transilvania, Unirea Statului National Modern Roman fiind atunci desavarsita.

Clima este variata. In zonele inalte, clima este umeda si rece, iar pe Valea Muresului este uscata si calda.

Alba Iulia, scurt istoric

Numeroase izvoare atesta, existenta pe acest teritoriu si in imprejurimile lui imediate, a unor asezari preistorice datand din mileniul al V- lea i.Ch. In partea de nord a orasului s-a descoperit o importanta asezare neolitica (5000 – 1900 i.Ch.), care a fost locuita de triburi de pastori si agricultori. In numeroase puncte de pe teritoriul orasului – La vii, Platoul romanilor – au fost scoase la iveala obiecte din epoca bronzului (1700 – 1000 i.e.n. ). Demna de mentionat este si cetatea de pamant din epoca fierului, descoperita pe inaltimile din stanga Muresului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia).

alba iulia fortareata

O ramura a tracilor va atinge in curand un apogeu politic, social si economic al acestor locuri si acestia sunt dacii. Ei pun bazele unei asezari puternice – Apoulon – ce va inspaimanta mai tarziu lumea romana.

In perioada in care Imperiul traco-daco-get din veacul I i.Ch. se intareste si devine cel mai mare din Europa, dupa Imperiul Roman, Apoulon cunoaste o deosebita inflorire, ajungand unul dintre cele mai mari centre urbane ale Daciei.

Primul razboi daco – roman, din timpul regelui Decebal a pus Apoulon-ul la grele incercari de ordin economic. In schimb, al doilea razboi, condus de Traian, care viza aici regiunea bogata si minele de aur si argint, i-a adus distrugerea definitiva.

In epoca romana, Apoulon-ul dacic devenit Apulum, cunoaste o mare dezvoltare.

Primul nucleu al orasului, ale carui inceputuri trebuie puse imediat dupa anul 106 d. Ch., a fost castrul legiunii a XIII – a Gemina. Pentru ca era propus drept un castru permanent, castrul de la Apulum a fost unul dintre cele mai mari din Dacia romana.

Pe ici – pe colo, dainuie printre ruine o populatie care, generatie dupa generatie alcatuieste asezari noi, care vor fi luat poate diferite numiri. Din ele, pana la urma, cand pe aceste meleaguri vor veni slavii, va iesi Balgradul. Din aceasta au derivat celelalte denumiri ale orasului: Fehervar (in limba maghiara) si Weissenburg (in limba germana ).

La inceputul sec. XI – lea Balgradul devine iar centru politic al unei formatiuni statale feudale iar populatia purta demult numele de romani. Pe urmele unei vechi biserici romanice se construieste o catedrala in stil gotic care va primi ample transformari arhitecturale in secolele urmatoare ajungand pana in zilele noastre un monument de arta, ce face azi obiectul interesului turistic.

La 1177 se aminteste ca fiind aici episcopia romano – catolica a Transilvaniei, Alba Iulia devenind orasul cel mai important.

Conditiile in care s-a dezvoltat Balgradul in sec. XI – XIII au fost destul de favorabile, pana in 1241 cand invazia tatara a oprit pentru scurt timp dezvoltarea orasului si chiar a regatului ungar; a fost una dintre cele mai cumplite devastari pe care le-a cunoscut acest oras.

La 1442 Iancu de Hunedoara pregateste, in cetatea Alba Iulia atacul impotriva turcilor, care au invadat Transilvania. Lupta s-a dat la Sintimbru. Dupa moartea sa, de ciuma, in 1456, Iancu de Hunedoara este inmormintat in Alba Iulia, sarcofagul sau se afla in Catedrala romano-catolica din oras.

Dupa 1541 Alba Iulia devine capitala principatului autonom al Transilvaniei (pana la 1690).

In anul 1516 incepe construirea unei noi cetati care se termina abia prin sec. al XVII – lea. Principii Transilvaniei inalta edificii importante ( palatul princial, cladiri cu diferite destinatii ) si duc o politica de dezvoltare a orasului.

La 1 noiembrie 1599, trei zile dupa biruinta de la Selimbar, Mihai Viteazul (1593 – 1601) impreuna cu oastea sa intrara in oras. Alba Iulia avea sa devina astfel dupa cucerirea Moldovei, prima capitala a celor trei tari unite sub sceptrul marelui voievod.

In timpul lui Gabriel Bathory, inscaunat principe la Alba Iulia in 1613, cu ajutorul domnitorilor romani din principatele vecine, Alba Iulia care va atinge o culme de glorie si belsug, a progresului politic constitutional dublat de o propasire culturala, de data asta si in favoarea maselor romanesti. Intreaga Alba Iulia este dotata cu edificii marete, in stilul Renasterii italiene.

In prefata tiparita a Noului Testament aparut la Alba Iulia in 1648, mitropolitul Simion Stefan formuleaza ideea necesitatii unei limbi scrise comune pentru toti romanii din toate provinciile. Acum apar 16 carti scrise in limba romana, printre care, in 1699 apare prima carte didactica in limba romana din Transilvania si anume Bucoavna (abecedar).

In 1658 si 1662 ostile turcesti si tataresti prada si ard din nou, orasul.

Prin declaratia de la Sibiu din 10 mai 1688 Transilvania se supune imparatului Leopold, apoi, prin pacea de la Carlovitz din 1699, turcii recunosc si ei oficial intrarea Transilvaniei in Imperiul habsburgic.

Curtea de la Viena hotareste la 1711 construirea in acest centru a unei fortificatii ale carei lucrari incep in 1715 si se termina pe la 1738. Noua fortificatie avea sa cuprinda o suprafata foarte mare din orasul vechi si ca urmare acesta a fost daramat si mutat jos, in actuala vatra a orasului. Intre monumentele distruse cu aceasta ocazie se numara si Mitropolia lui Mihai Viteazul ce se afla in coltul de sud-est al cetatii actuale.

Ridicarea noii cetati s-a facut dupa noile planuri ale aceluiasi inginer Giovanni Morando Visconti, conducerea lucrarilor avand-o faimosul general austriac, biruitor al turcilor, Eugeniu de Savoia (1663-1736). Fortificatiile cetatii au fost construite dupa tipul celor realizate la frontierele Frantei, de catre Vauban. La constructia fortaretei (intre anii 1715-1738) au lucrat circa 20.000 de iobagi din satele din imprejurimile orasului. Alba Iulia, care capata in actele oficiale tot mai des numele de Karlsburg (dupa imparatul care a dispus ridicarea cetatii, Carol al VI-lea) sau Alba Carolina, asa ca sa mai fie pastrat ceva din vechiul nume, de fapt nu mai este decat o gazda saraca, care indeplineste rosturi civile pentru o garnizoana, tot mai numeroasa si bogata austriaca.

In sec. al XVIII-lea taranimea iobaga porneste mai multe rascoale care aparent au imbracat o haina religioasa, au avut un continut social revendicativ.

Desi la 13 iulie 1795, Maria Tereza – imparateasa de mare glorie habsburgica a emis decretul de toleranta pentru romanii de religie ortodoxa din Transilvania si le-a permis numirea unui episcop ortodox, el nu a avut efectele scontate.

Intre aceste actiuni se inscrie si cererea inaintata imparatului in anul 1779 de Horia si Closca. Lor li se alatura, in 1784 si Gheorghe Crisan. Se aprinde astfel torta care va da foc pulberii de nemultumiri acumulate de secole. Desi rascoala a fost infranta, iar capeteniile au fost aduse in lanturi in cetate la Alba Iulia la 27 decembrie 1784, ea a zguduit puternic, pentru un moment, intreg edificiul orinduirii feudale. Locuitorii orasului au fost martorii, impietriti de ura si groaza, ai supliciului frangerii cu roata a martirilor rascoalei taranesti in dimineata zilei de 29 februarie 1785.

Din acest moment istoric, Alba Iulia a capatat si valoarea de simbol al luptei maselor populare pentru dreptate sociala si libertate.

Catre sfarsitul sec. al XVIII-lea si primele decenii ale secolului urmator, putredul edificiu al feudalismului incepe sa se naruie. De doua milenii mereu prezenta, intr-un fel sau altul, la evenimentele istorice care au implinit soarta Transilvaniei, Alba Iulia participa din plin la doua dintre etapele principale ale revolutiei de la 1848 – 1849 din Transilvania. Astfel, la sfarsitul lui martie 1848, la Alba Iulia meseriasii si intelectualii, putini cati erau, tin o adunare de protest, marcand aderarea lor la primele cuceriri revolutionare, iar in 1849, garnizoana formata in mare parte din ostasi romani se aliaza luptei revolutionare din Muntii Apuseni, condusa de Avram Iancu.

In 1869 se da in exploatare calea ferata Alba Iulia – Arad, iar in 1895 linia ferata ingusta Alba Iulia – Zlatna, cai de comunicatie importante care ajuta la dezvoltarea economica a orasului. In imprejurimile Albei Iulii, creste odata cu exploatarea de tip capitalist, valul de nemultumire in randurile muncitorimii miniere.

La 1850 Alba Iulia era indicata drept centru firesc al cailor ferate transilvanene datorita pozitiei sale geografice deosebit de favorabile.

Necesitatea crearii unor banci si institutii de credit care sa sprijine populatia romaneasca se facea simtita foarte acut la sfarsitul sec.

XIX. Astfel, in 1891 ia .

Intre anii 1894-1895 in oras s-a introdus curentul electric iar in 1900 s-a pus pentru prima data in consiliul orasenesc problema asfaltarii trotuarelor.

Primul razboi mondial aduce dupa sine prabusirea imperiului austro-ungar. In aceste momente cruciale, fortele politice ale natiunii romane din Transilvania, sprijinite de intreaga suflare romaneasca, au trecut la infaptuirea idealului de veacuri, unirea Transilvaniei cu Romania.

Orasului Alba Iulia i-a revenit marea si nobila misiune de-a gazdui desfasurarea acestui maret act din viata Romaniei moderne. Evocand atmosfera creata cu ocazia evenimentului, amintim ca in dimineata zilei de 1 decembrie 1918 spre Alba Iulia se revarsau adevarate torente populare, care veneau sa pecetluiasca de asta data unirea inceputa, cu trei veacuri in urma, tot in acest loc, de Mihai Viteazul.

Prin cuvantul lor aduceau mesajul poporului care i-a ales si i-a insarcinat sa hotarasca in numele sau unirea. In zorii zilei de 1 decembrie, multimea adunata in straie de sarbatoare, care reprezentau costume din toate partile Romaniei, sub falfairile sutelor de steaguri tricolore, inconjoara cladirea in care va tine marele sfat national. Delegatii oficiali, cei 1228, se inghesuira in aceasta cladire a carei sala mare poarta azi numele de Sala Unirii. Atunci era un cazinou militar.

Ratificarea unirii Transilvaniei cu Romania s-a facut apoi prin Decretul Lege nr. 3631 din 11/24 dec. 1918.

In anul 1922 se ridica Catedrala reantregirii neamului unde in ziua de 15 octombrie are loc incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria.

Ca o recunoastere a rolului pe care l-a avut Alba Iulia in istoria neamului, in fiecare an la 1 Decembrie se sarbatoreste aici Ziua Nationala a Romaniei, municipiul Alba Iulia fiind declarat de catre Parlamentul Romaniei in anul 1994 .