Category Archives: Curtea de Arges

Out4aWalk – Turism, Destinatii turistice, Romania, Curtea de Arges

Despre Curtea de Arges in cateva cuvinte

Pe Arges in jos/ Pe un mal frumos… descalecatorii Basarabi intemeiaza aici prima cetate de scaun a Tarii Romanesti, in 1330, dupa celebra batalie de la Posada.

Pe Valea manoasa a Argesului, la adapostul Muntilor Fagaras si la intretaierea vechilor drumuri comerciale, la Curtea de Arges semnele trecutului sunt prezente peste tot.

Dar pentru ca orasul este mic (intr-o ora il strabati de la un capat la altul) alternanta de nou si vechi este cu atat mai uluitoare.

Vestigiile medievale par sa nu fie insa tulburate de apropierea caselor moderne.

In piateta din centru te intampina statuia intaiului domn al Tarii Romanesti, Basarab I.
Apoi stai cateva clipe in cumpana pentru ca nu stii

incotro s-o pornesti mai intai.
Intr-o parte, ruinele Cetatii Domnesti, cel mai vechi ansamblu de arta feudala din tara noastra, pastrat in forma initiala, in alta chemarea tainica a turnului Bisericii San-Nicoara.

Din intreaga cetate, doar falnica Biserica Domneasca (Biserica Sf. Nicolae Domnesc) a biruit vremurile.

Alaturi ii mai tin inca tovarasie ruinele caselor voievodale, ale bastionului de aparare, inconjurate de ramasitele zidurilor groase de aparare.

In Biserica Domneasca, inaltata in secolul al XIV-lea, se mai poate admira o parte din fresca originala, cea mai veche de acest gen din tara.

Inainte de a trece drumul spre Biserica San-Nicoara, viziteaza Muzeul Municipal, pentru o alta incursiune in istorie, si Casa Norocea (Sectia de etnografie a Muzeului), unde vei descoperi vechea ceramica si portul popular de Arges.

In fata Bisericii Domnesti, pe o colina verde, se ridica ruinele rosietice ale Bisericii San-Nicoara (sec. al XIV-lea) sau Biserica Sf. Nicolae cel Mic, cum o mai numeau localnicii, pentru a o deosebi de cea domneasca.

Se spune ca ar fi fost ctitorita chiar de vestita Doamna Clara, mama voievodului Vlaicu-Voda.

Aici s-a aflat candva Episcopia catolica, turnul inalt, care domina asezarea, era folosit si ca foisor de foc si post de observatie, intre el si turnul-donjon al Cetatii Poienari existand un sistem de comunicare la distanta.

De aici, prin intermediul unor faclii aprinse, era semnalizata apropierea dusmanilor catre ultimul refugiu al domnilor romani, aflat la 25 de kilometri departare.