Botiza, se afla pe meleaguri minunate la poalele Muntelui Tibles (Tibles vine de la cuvantul latin Cibele = marea mama a tuturor zeilor). Aici au trait inainte dacii liberi si urmasii acestora populeaza si astazi aceste locuri. Localnicii au “limba ascutita” si pentru ei conteaza foarte mult sa vorbeasca chibzuit, sau sa arate chibzuit altora adevarul.

Primul carturar a scris prin 1326 despre Botiza. Evreii au populat zona prin a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In 1881 existau in Botiza 207 case. Astazi traiesc in Botiza aproximativ 4.000 de persoane.

Locuitorii Botizei sunt deosebit de mandrii de bisericile lor. Din strabuni s-a transmis traditia ca daca un sat si-a pierdut biserica un alt sat vecin mai bogat le daruia satenilor biserica proprie sau una noua. Asa s-a intamplat in sec al XVII-lea cand Botiza a primit de la Viseu de Jos o biserica de lemn.

In Botiza exista cinci izvoare: unul de apa sarata (termala) si patru de apa dulce (borcut). Apa sarata era folosita cu preponderenta la conservarea carnii si a slaninei.