Lebada (Cygnus olor)

I se mai spune Lebada Cucuiata, Lebada de vara, Lebada Muta. Este o specie a carei vanatoare este interzisa prin lege.

Lebada este cea mai nobila ca infatisare dintre toate pasarile de la noi. Chipul ei este cunoscut de toata lumea.

In Delta ramane uneori si iarna. Se trage de obicei pe ghioluri mai izolate, mai indepartate din calea oamenilor, desi nu e o pasare prea sperioasa. Albul penelor sale, linia eleganta, arcuita, a spatelui, gatul lung si mladios, pe care-l tine indoit, miscarile line pe apa o fac sa fie admirata si respectata.

Pare o statuie taiata in marmora alba, inoata linistit, alunecand elegant pe luciul apei. In fierbinteala dragostei isi ridica in laturi aripile boltite, capatand o infatisare impunatoare.

Nu-i prea place sa mearga pe uscat, caci trupul-i greu abia si-l poate tine pe picioarele scurte, galbene, date indarat. Ceea ce le face mai simpatice, ca si pe turturele, este viata lor familiala. Totdeauna le vezi perechi-perechi, traind in buna intelegere, tacute, rar scotand cate un gagait strident, ca si cand si-ar da seama ca glasul lor nu este potrivit cu mandrul lor chip.

Lebada este o pasare mare. Poate ajunge la o inaltime de un metru si 20 de centimetri daca sta in picioare, cu o deschidere a aripilor de pana la 2 – 2,40 metri!

Femela depune 5 – 7 oua pe care le cloceste 35 de zile. Bobocii parasesc cuibul a doua zi, urmandu-si parintii in sir indian.

Se hraneste cu plante acvatice si insecte.