Mulhacen

Scris de Diana Pavlenco

Vara asta am ajuns prin Spania pentru un curs de “travel writing” in Capileira, Andaluzia. Pentru cei eliberati de dorinte precum Costa Brava sau Ibiza, muntii Sierra Nevada sunt o alternativa incantatoare.

Iarna schi, vara calarie sau ciclism, tot timpul anului drumetii montane, si incursiunea intr-o zona bogata din punct de vedere cultural, posibilitati sunt destule.

Pentru mine ascensiunea pe Mulhacen, cel mai inalt varf din parcul National Sierra Nevada a fost pe lista de prioritati. In timpul cursului, pe langa atentia deosebita care mi se acorda de catre englezii participanti pentru simplul fapt ca veneam din Romania, vestea planului meu a starnit strigate de mirare si admiratie. Ultima seara cu grupul s-a desfasurat in strigatele cantaretilor de flamenco si asezonata cu umorul englezesc al participantilor. Eu de abia asteptam sa ma gasesc din nou pe munte. Iar cand organizatorul cursului a anuntat inaltimea la care intentionam sa urc a doua zi mai multi dintre ei au dorit sa stie cat ar veni in “feets”.

Capileira, este si punctul de plecare pentru multe trasee in Sierra Nevada, asa ca in ziua urmatoare m-am trezit devreme si m-am dus la biroul de informare al Parcului National. Paco, cel care urma sa-mi faciliteze accesul pe munte s-a aratat foarte mirat de aparitia mea la 8 dimineata. La 8.30 era programat autobuzul, dar numai pentru grupuri de 12 persoane si cu rezervare prealabila (cu o saptamana inainte uitase sa-mi mentioneze acest mic amanunt!).

In cateva minute sperantele mele de a urca muntele s-au naruit. Degeaba mi-am adus echipamentul montan in toiul verii, degeaba am mai platit doua nopti de cazare. Bagajul atarna din ce in ce mai greu. Mai tarziu a aparut un ghid neamt cu grupul lui, vreo 10 persoane. Paco ii spune ce-i cu mine, eu ma rog frumos sa ma ia si pe mine in ascensiune si sunt rugata sa arat echipamentul si proviziile: geaca de goretex, bocanci inalti, pantaloni mai caldurosi, 2 litri de apa, manusi, desi e vara. Am trecut testul. Spaniolul de la ghiseu mai mormaie ceva cu “una fortunata” si imi imaginez ca spune ca sunt norocoasa. Zambesc satisfacuta; asa ma si simt. Dirk, ghidul, ghicind parca ce gandesc traduce pentru mine in engleza: “if you survive today, you are lucky!” (Daca treci cu bine de ziua de azi esti norocoasa !).

Asa a inceput excursia in ziua aceea. Ne-am suit intr-un microbuz si am mers din Capileira pana la Mirrador de Trevelez cam 40-50 de min.

Locul e marcat printr-un afis, iar in jur sunt doar muntii. In acelasi loc se ajunge si daca ascensiunea spre Mulhacen incepe din Trevelez, cel mai inalt sat montan din Spania – 1600 m.

Gurmanzii trebuie sa-si marcheze numele acesta pe harta intrucat acolo se usuca asa numitul “jamon serrano”, jambonul cum il numim noi si cel provenit din Trevelez este cunoscut in toata lumea. Dar nu la carne imi statea mie gandul in ziua aceea, ci la cum o sa urc muntele.

Urcusul a durat cam 3 ore cu 2-3 pauze. Noi am ales traseul sud-estic cel mai usor care nu punea probleme tehnice. A fost doar un test pentru rezistenta la altitudine. Mersul incet, desi uneori as fi simtit nevoia sa cresc ritmul, a fost esential pentru o stare confortabila, fara ameteli cum se poate intampla la altitudinea aceasta.

Din Capileira pana pe varf,

pe Mulhacen, am strabatut o diferenta de nivel de 2000 m. E mult pentru o zi, dar prima parte cu microbuzul salveaza o parte din oboseala. Traseul este unul de o zi, dar o varianta des folosita este oprirea peste noapte la Refugiul Poqueira, intr-o vale din stanga traseului de la urcare prin partea de sud. Aceasta este o alternativa si pentru ploaie, dar si pentru un traseu mai lung, spre exemplu continuarea drumului de pe varful Mulhacen spre cel de-al doilea varf ca importanta din Sierra Nevada, Veleta 3394 m. Varfuri peste 3000 m in Sierra Nevada sunt mai bine de 45, asa ca e loc de actiune in zona. Mulhacen si imprejurimile sunt accesibile tot timpul anului, (cu echipamentul potrivit!) cu un grad de risc ridicat fiind lunile aprilie si mai cand este pericol crescut de avalanse. Perioada cea mai potrivita ascensiunilor este iunie-septembrie.

Coborarea a fost prin partea estica, pe un alt drum. Betele telescopice s-au dovedit utile pentru multi dintre participanti, mai ales ca erau multi bolovani.

Exista si alte variante de abordare a acestui munte: prin nord-est, cu un traseu un pic mai abrupt decat prin sud, si prin nord-est, pentru alpinisti, si cu cateva portiuni de catarare in gheata.

Pana la urma experienta atator oameni de munte ne invata ca orice traseu e bun daca e potrivit aptitudinilor tale, te duce in varf si il abordezi astfel incat sa te intorci cu bine inapoi.

Cum sa ajungi:

Cel mai rapid: cu avionul. Daca rezervarea e facuta din timp se pot obtine tarife destul de bune si la Tarom. De asemenea liniile aeriene low-cost (Wizz Air, Blue Air, My Air) au curse spre multe orase din sudul si estul tarii. Spania are o retea foarte buna de autobuze care conecteaza foarte bine marile orase. Tinta trebuie sa fie Granada, de aici existand alte autobuze (durata drumului:1 h si jumatate pana la 2 ore) care fac legatura cu Capileira si Trevelez, satele din care se incep ascensiunile in Sierra Nevada si pe Mulhacen, in particular.

Cel mai ieftin: cu masina. Din Granada se merge pe A-395 pana in Capileira sau Trevelez

Despre Sierra Nevada din Spania

Zona a primit in 1986 denumirea de rezervatie a biosferei conform standardelor UNESCO, iar din 1989 a fost declarata Parc National. Situarea acestor munti – destul de tineri de altfel, in jur de 200.000 ani vechime – in zona mediteraneana a dat nastere plante unice in lume. De asemenea unicitatea plantelor provine si din asezarea pe verticala a cinci tipuri de clima Subtropical, termomediteranean, mesomediteranean, oromediteranean, supramediteranean. Statisticile spun ca sunt in jur de 2000 de tipuri de plante din care 100 unice in lume, una dintre cele mai apreciate fiind “steaua zapezii” – Plantagio nivalis nevadensis.