Pescarusul argintiu (Larus argentatus)

Este cea mai mare pasare din neamul sau care cuibareste la noi. Cele doua sexe au penajul asemanator. Masculul este insa ceva mai mare, are gatul mai gros si capul mai masiv.

Hrana pescarusilor argintii consta din pesti si nevertebrate acvatice, pe care ii pescuiesc din zbor de la suprafata apei, scufundandu-se doar partial. Nu se da in laturi nici de la prinderea puilor altor pasari sau chiar ai propriei lor specii, atunci cand acestia se indeparteaza mai mult de parinti si se ratacesc. Frecvent sunt vazuti seara pe plajele marine in cautarea resturilor de paine, salam, branza etc., fiind astfel consumatori ai unei largi game de produse. Pescarusii argintii sunt foarte inventivi cand sunt nevoiti sa rezolve problema hranei. Deseori folosesc tactica zaganului in spargerea oaselor, lasand sa cada de la inaltime diferite moluste pentru a le zdobi cochilia si a consuma apoi continutul.

In medie, pascarusii argintii ating varsta de 2 ani si 8 luni. Un exemplar inelat a ajuns sa traiasca in libertate 33 de ani. Se cunosc si cazuri cand in captivitate pescarusii argintii au trait 44 de ani, de unde reiese ca viata pasarilor in natura nu este lipsita de riscuri, asa cum am fi inclinati sa crede.