Tag Archives: OBIECTIVE TURISTICE

Salina Durgau Turda – un obiectiv turistic important pe harta Romaniei

Vineri, 22 ianuarie 2010 s-a redeschis Salina Durgau Turda (judetul Cluj), un complex balnear modernizat cu fonduri europene.

salina durgau turda cluj

Foto: bortescristian

Baza de tratament si recuperare destinata celor cu afectiuni respiratorii, biserica salina, terenurile de minigolf si bowling sau debarcaderul subteran din minele Terezia si Rudolf sunt cateva din punctele de atractie ale complexului. Turistii pot admira intreaga panorama dintr-un lift modern, care coboara la o adancime de 80 de metri.

Turul minei poate cuprinde vizitarea salii de tratament si recuperare, a bisericii din salina, coborare pietonala la terasa Mina Terezia, coborare pietonala in zona lift Mina Rudolf, coborare cu liftul in Mina Rudolf si in Mina Terezia. In Mina Rudolf gasim un teren minigolf, un teren bowling, roata mare si amfiteatrul. Toate beneficiaza de sisteme de iluminat moderne.

Din cate am aflat programul de vizitare este zilnic, intre 09.00 – 15.00, ultima intrare fiind la ora 13.00. In perioada verii acest program va fi modificat.

Proiectul “Cresterea atractivitatii turistice a zonei cu potential balnear – Lacurile Sarate in zona Durgau – Valea Sarata si Salina Turda” a fost in valoare de 5,8 milioane de euro. Au fost avute in vedere lucrari de amenajare a infrastructurii turistice si balneare, cresterea potentialului lacurilor sarate, crearea unei legaturi directe intre Salina si Zona Durgau-Valea Sarata.

Putina istorie
Exploatarea sarii la Salina Turda dateaza din epoca romana. Exploatarea a fost inchisa in 1932 si a fost redeschisa pentru public

si pentru pacientii cu boli respiratorii in 1992.

In anul 2000, zona a fost declarata rezervatie naturala de interes national, fiind considerata un muzeu de istorie a mineritului de sare.

Mina Terezia poarta numele imparatesei austriece Maria-Theresia (1717-1780), iar mina Rudolf poarta numele primului mostenitor al Austriei (1858-1889), unicul fiu al imparatului Austriei Franz Joseph (1830-1916) si al imparatesei Elisabeta (Sissi) (1837-1898).

Mai multe informatii: Ministerul Turismului, Mai multe fotografii: bortescristian

Cascada Niagara

Situata in provincia Ontario, ce se intinde de la Marile Lacuri si pana la Golful Hudson, Cascada Niagara este cea mai vestita atractie turistica a tarii.

cascada niagara

Cascada, ce s-a format pe raul Niagara care curge intre Statele Unite si Canada, de la Lacul Erie pana in Lacul Ontario, este considerata drept miracolul natural al continentului.

Potrivit specialistilor, Cascada Niagara s-a format in urma cu 12.000 de ani, cand procesul de retragere al ghetarilor spre zona de nord a determinat scurgerea apei din lacul Erie spre povarnisul Niagara, o linie de coasta care se intinde din sudul orasului Ontario pana la Rochester. De atunci, eroziunea a impins usor cascada aproximativ 11 km in amonte, formand defileul Niagara.

Obiectivul este divizat in doua parti de Insula Goat.

Partea mai mare, cea din stanga (canadiana), se numeste Horseshue Falls si are o inaltime de 56 de metri, iar lungimea crestei este de aproximativ 670 metri. Cealalta parte, American Falls, din jumatatea dreapta, are o inaltime de 58 de metri si lungimea crestei de doar 320 metri. Controlul americano-canadian asupra Cascadei Niagara a oferit de-a lungul timpului un exemplu de cooperare internationala.

cascada niagara

Uriasul debit al Cascadei Niagara, de circa 5,5 milioane de litri pe secunda, plus panta sa abrupta ii confera raului un mare potential turistic, adunand milioane de vizitatori in fiecare an. Din cauza caderii puternice de apa se formeaza o ceata care, impreuna cu lumina soarelui, dau nastere unui mare numar de curcubee.


Turistii care o viziteaza beneficiaza de parcuri si platforme de vizionare. Unul dintre ele, rezervatia Niagara State Park, a fost infiintat in 1885 si este cel mai vechi parc din zona.

Acesta include un turn de observatie, lifturi care coboara la baza cascadei si de unde se pot face excursii cu barca la baza cascadei americane. De altfel, cascada poate fi vazuta din parcuri situate pe ambele maluri ale raului, din turnuri de observare, din barci, din Insula Goat si de pe podul Rainbow, aflat la mica distanta in aval. De asemenea, turistii pot vizita Pestera Vanturilor, situata in spatele unei perdele de apa langa baza cascadei. Noaptea, cascada este luminata cu reflectoare puternice, multicolore, care ofera turistilor un spectacol unic de culoare si lumina. Anual, Cascada Niagara este vizitata de 15 milioane de turisti din toate colturile lumii.

Schitul Ostrov

Este un schit de calugari, cu hramul “Nasterea Maicii Domnului” si se afla amplasat pe o insula a lacului de acumulare al hidrocentralei Calimanesti de pe raul Olt, fiind legat de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata printr-un pod, la o distanta de 5 km de la halta C.F.R. Calimanesti-Jiblea.

Schitul Ostrov

Biserica este rezidita pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea , intre anii 1520-1521, fiind ctitorita de Neagoe Basarab si sotia sa, doamna Despina.

S-a sfintit nezugravita, pentru cult folosindu-se in prima faza icoane pictate, aflate astazi in Muzeul de Arta al Romaniei.

Altarul a fost pictat in 1752, restul bisericii fiind in stil fresca, de o remarcabila valoare artistica si a fost terminat in anul 1760. Tot atunci i s-a inlocuit si inscriptia din pisania veche cu un text romanesc, scris cu litere chirilice.

O mare podoaba de arhitectura interioara, care a infruntat vremurile, este “tampla aurita”, din lemn de tei care dateaza exact de la zidirea bisericii. Icoanele imparatesti sunt foarte vechi, unele ipoteze sustinand ca ar fi chiar cele originare.

Icoana Maicii Domnului a fost restaurata in 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile si cladirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi in anul 1940.

Principalele restaurari s-au facut in anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au ramas trei icoane: Sfantul Nicolae, Coborarea de pe cruce si Sfantul Sava, toate de o mare valoare artistica, in prezent aflate in custodia Muzeului de Arta al Romaniei.

Incepand cu secolul al XVI-lea pana in 1890, Schitul Ostrov a fost schit de calugarite. In acest schit s-au calugarit sotia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele de Platonida, si mama lui Mihai Viteazul, care si-a luat numele de Teofana.

Constructia hidrocentralei Calimanesti a impus ca biserica, impreuna cu insula, sa fie ridicate cu circa 6 m, pentru a nu fi inundate, si reconstruita casa staretiei. Intregul ansamblu insular este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii statiunii Calimanesti-Caciulata care, pe langa alte “dotari”, reuneste un numar de 47 de specii de arbori, arbusti si trandafiri.

Manastirea Cozia

Una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericesti autohtone, Manastirea Cozia traieste si va dainui in istoria poporului roman deopotriva prin insemnatatea ei artistica si spirituala, cat si prin vechimea ei.

Manastirea Cozia

In cei peste 600 de ani de la intemeiere multe mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungand ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura.

Pe plan istoric Manastirea Cozia va aminti intotdeauna de Voievodul tarii Romanesti Mircea cel Mare, gloriosul ei ctitor, precum si de alti mari domnitori romani si straini de care trecutul ei este legat. Asemenea lor, sub raport bisericesc, numerosi patriarhi ecumenici au avut legatura cu aceasta manastire, dandu-i carti patriarhale, ori intarindu-i documente. Patriarhii Eremia al Constantinopolului si Chiril Lucaris, Macarie patriarhul Antiohiei, Nectarie, Paisie si Dosoftei al Ierusalimului, sunt doar cateva dintre aceste personalitati.

Prin comorile de arta din cuprin

derea ei, Manastirea Cozia a pus la indemana cercetatorilor un bogat, interesant si variat material arhitectonic, de sculptura in piatra sau lemn si pictura murala. Poetilor si scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor. in decursul framantatei noastre istorii, manastirea a fost si un insemnat punct strategic. Fiind unul dintre cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta, bucurandu-se si de o pitoreasca situare, Cozia este mult cautata de pelerinii din tara si din strainatate.

Manastirea Cozia

Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Ramnicu Valcea, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul “Sfanta Treime”, la inceput a fost cunoscut sub numele de “Manastirea Nucet”, abia mai tarziu primind numele de “Cozia”, dupa muntele din vecinatate.

Biserica mare cu hramul “Sfanta Treime”, armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice.

A fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.

Manastirea Cozia

Catapeteasma originala din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.

In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.

Manastirea Cozia Fresca

Manastirea are doua paraclise, unul cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (1583), iar celalat, “Duminica Tuturor Sfintilor” (1710).

Paraclisul din zid, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583.

Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor. Dateaza din anii 1710-1711.

Bolnita se afla pe partea cealalta a soselei, avand hramul “Sfintii Apostoli” si a fost zidita intre anii 1542-1543 de Petre Voievod (Petru de la Arges – 1535-1545) numit si Radu Paisie.

In corpul de cladiri de pe latura estica a fost amenajat un muzeu in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot mentiona: epitaful din 1396, o Evanghelie din 1644 tiparita de mitropolitul Varlaam, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei – 1673, un anteriu al preotului Radu Sapca, pe care Cuza l-a numit aici crator-civil.

Manastirea Cozia

Intre anii 1927-1930, biserica cea mare a fost invelita cu tabla si i s-a spalat pictura. Asezamantul monahal a fost restaurat in intregime intre anii 1958-1962, cand s-au consolidat chiliile si cele doua paraclise. Lucrarile de restaurare au continuat si dupa 1970, cand s-a introdus incalzirea centrala, iar biserica a fost acoperita cu tabla de arama, prin stradaniile Episcopiei Ramnicului si ale staretului Gamaliil Vaida.

In “Cerdacul lui Mircea”, din corpul de chilii dinspre Olt, a scris Grigore Alexandrescu cunoscuta poezie “Umbra lui Mircea la Cozia”, una dintre cele mai frumoase poezii din literatura romana.

Dupa cum mentioneaza do

cumentele vremii, incepand cu anul 1415, la Cozia a functionat pana in secolul al XVIII-lea o scoala manastireasca. Din secolul al XIV-lea Cozia devenea unul dintre cele mai importante centre culturale.

Cozia veche sau “Schitul de piatra”, situata la un kilometru nord de manastire, are hramul “Sfantul Ioan Botezatorul” si se crede ca ar fi ctitoria lui Radu, tatal lui Mircea, la sfarsitul secolului al XIII-lea inceputul secolului al XIV-lea. Documentar este atestata la 8 noiembrie 1601 si 8 noiembrie 1602, cand Teofana monahia, in actele de donatie catre manastirea Cozia, mentioneaza doi nevoitori ai acestui schit. Ultima mentiune documentara despre viata acestui schit poarta data de 8 septembrie 1837.

Manastirea Cozia ramane cea mai reprezentativa ctitorie a domnitorului Mircea cel Batran, dar are si o mare insemnatate in ceea ce priveste cercetarea studiului de cultura si arta a poporului nostru in secolul al XIV-lea, fiind o bogata sursa de documentare pentru arhitectura, sculpturile in piatra si lemn, ca si in pictura.

Muzeul National Brukenthal

Sibiul este locul unde s-a deschis primul muzeu de pe actualul teritoriu al Romaniei, Muzeul Brukenthal, la 25 februarie 1817.

brukenthal.jpg

In 1895 se deschide al doilea muzeu: Muzeul Societatii Ardelene de Stiintele Naturii, actualul Muzeu de Stiinte Naturale, in sediul actual de pe strada Cetatii.

La inceputul anilor ’50, fondul Muzeului Astra si al Muzeului de etnografie saseasca trece in patrimoniul Muzeului Brukenthal. In 1967 se deschide expozitia permanenta de Arme si Trofee de Vanatoare, iar in 1972 Muzeul de Istoria Farmaciei se inaugureaza intr-o cladire istorica din Piata Mica.

In 1988 s-a inaugurat, in sediul fostei primarii a orasului, Muzeul de Istorie avand la baza colectiile de numismatice si de antichitati romane ale lui Samuel von Brukenthal, precum si

colectiile de arme ale Societatii Carpatine Transilvanene si a colectiilor de istorie ale Muzeului ASTRA.

In 1990, sectia de arta populara si etnografie s-a desprins din cadrul Muzeului Brukenthal, formand un muzeu de sine statator, Muzeul Astra.

Dupa 1990 s-a format Muzeul National Brukenthal care cuprinde pe langa Muzeul Brukenthal aflat in palatul cu acelasi nume si Muzeul de Istorie ‘Casa Altemberger’, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul de Istorie a Farmaciei si Muzeul de Vanatoare ‘August von Spiess’.

Mai multe informatii gasesti aici

Sibiu, Piata Mare

Aici este centrul istoric al Sibiului, prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale, piata exista din anul 1366 odata cu finalizarea celei de-a 3-a centuri de fortificatii a orasului.

piata-mare-sibiu.jpg

Incepand din sec. 16 Piata Mare a devenit centrul vechii cetati. Timp de sute

de ani a fost denumita Der Grosse Ring sau Grosser Platz, intre razboaie s-a numit Piata Regele Ferdinand, comunistii au denumit-o Piata Republicii, iar dupa 1990

s-a revenit la denumirea originala.

Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural datorita stilului medieval unic care este mentinut aici. De mentionat “ochii orasului”, cum sunt cunoscute ferestrele din acoperisuri, care aici se pot observa cel mai bine.

Steagurile de vant erau nelipsite de pe acoperisurile caselor si indicau fie anul cosntructiei, fie semnul breslei.

Piata are lungimea maxima de 142 m, iar latimea de 93 m.

Mai multe informatii gasesti aici

Vulcanii noroiosi, alternativa spectaculoasa la eterna iarba verde

In cazul in care, de 1 Mai, nu sunteti neaparat fan inrait al gratarului la iarba verde si vreti sa vedeti si peisaje insolite, ati putea vizita peisajul selenar de la Vulcanii noroiosi.

Declarata inca din anul 1924 monument al naturii, zona Paclele Mari-Paclele Mici (situata in apropierea comunei buzoiene Berca) este singurul loc din Europa in care pot fi vazuti vulcani noroiosi, fenomene similare inregistrandu-se doar in Siberia si in Australia. Zonele prielnice se gasesc mai ales in Subcarpatii de Curbura, dar si langa Ocna Sibiului, pe dealurile Transilvaniei sau in Moldova. Pentru a ajunge la Pacle, Buzaul este punctul de reper.

Apoi, pe DN 10, spre Brasov, la kilometrul 18, in satul Satuc, se continua pe un drum la dreapta (marcat) spre comuna Berca si Vulcanii noroiosi. in Berca, dupa ce se traverseaza raul Buzau, urmeaza o intersectie. Urmati drumul din stanga, peste un alt pod (un rau afluent al Buzaului).

Apoi, in dreptul scolii din comuna, la urmatoarea intersectie, se alege drumul spre dreapta, catre Chiliile. Dupa aproximativ 10 kilometri, traversand satul Joseni, se ajunge in Policiori.

Aici, spre dreapta, o luati cale de sase km catre Vulcanii noroiosi. Nu va speriati daca asfaltul isi ia la revedere, caci din cand in cand isi mai face aparitia pentru linistea suspensiilor masinii.

3-4 kilometri mai incolo apare un marcaj fantomatic pe care cu greu se poate citi Vulcanii noroiosi. Daca alegeti drumul spre stanga (putin inapoi si putin la vale), dupa 2-3 kilometri se ajunge la o zona numita Paclele Mari. Puteti continua si drept inainte. in acest caz, dupa 1-2 kilometri, undeva in dreapta, se observa o cladire pe care se afla un marcaj Vulcanii noroiosi. Aici puteti lasa masina si continua drumul pe jos, peste un deal, pana la zona numita Paclele Mici.

Articol preluat din Adevarul, autor Nicolae Leahu

Castelul Huniade

Palatul HuniadeCastelul Huniazilor sau Castelul Huniade este cel mai vechi monument al Timisoarei.

A fost construit intre anii 1443-1447 de catre Iancu de Hunedoara, unul dintre marii conducatori ai luptei antiotomane

din secolul XV.

Ridicat pe locul vechiului castel regal din secolul XIV (construit in timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou), Castelul Huniade a suferit numeroase modificari, pastrandu-si insa organizarea in jurul unei curti patrulatere, pozitia turnului-donjon si “sala cavalerilor”, regasita si la resedinta huniazilor de la Hunedoara.

Cea mai mare modificare s-a realizat in anul 1856 prin refacerea fatadei principale intr-o maniera romantica.

Resedinta nobiliara in secolele XV si XVI, resedinta a pasei intre anii 1552-1716, apoi cazarma de artilerie, Castelul Huniade gazduieste in prezent Sectia de Istorie, Sectia de Arheologie si Sectia de stiintele Naturii din cadrul Muzeului Banatului.