Tag Archives: PASARI

Pescarusul argintiu (Larus argentatus)

Este cea mai mare pasare din neamul sau care cuibareste la noi. Cele doua sexe au penajul asemanator. Masculul este insa ceva mai mare, are gatul mai gros si capul mai masiv.

Pescarusul argintiu (Larus argentatus)

Hrana pescarusilor argintii consta din pesti si nevertebrate acvatice, pe care ii pescuiesc din zbor de la suprafata apei, scufundandu-se doar partial. Nu se da in laturi nici de la prinderea puilor altor pasari sau chiar ai propriei lor specii, atunci cand acestia se indeparteaza mai mult de parinti si se ratacesc. Frecvent sunt vazuti seara pe plajele marine in cautarea resturilor de paine, salam, branza etc., fiind astfel consumatori ai unei largi game de produse.

Pescarusii argintii sunt foarte inventivi cand sunt nevoiti sa rezolve problema hranei. Deseori folosesc tactica zaganului in spargerea oaselor, lasand sa cada de la inaltime diferite moluste pentru a le zdobi cochilia si a consuma apoi continutul.

In medie, pascarusii argintii ating varsta de 2 ani si 8 luni.

Un exemplar inelat a ajuns sa traiasca in libertate 33 de ani. Se cunosc si cazuri cand in captivitate pescarusii argintii au trait 44 de ani, de unde reiese ca viata pasarilor in natura nu este lipsita de riscuri, asa cum am fi inclinati sa crede.

Vanturel mic (Falco naumanni)

Lungime 28-33 cm, anvergura 63-72 cm. Vanturelul mic este o specie destul de comuna in Spania, rara in restul Europei. Traieste in regiuni de campie.

Vanturel mic (Falco naumanni)

Cuibareste colonial pe stanci si cladiri.

Vanturelul mic se hraneste in principal cu insecte pe care le prinde din zbor. De obicei vaneaza in stoluri.

Zboara pe loc mai rar. Gregar. Foarte asemanator cu vanturelul rosu, dar mai mic, mai fragil; varful cozii putin ascutit; din cand in cand, are batai de aripi mai rapide (ca la drepnea). Masculul adult este lipsit de pete pe spate si aripi; supraalarele mari gri-albastre (intre remigele maro inchise si subalarele mici maro-rosiatice); fara “mustata”. In zbor, partea de dedesubt a aripilor aproape alba, cu varfurile intunecate.

Subalarele pot prezenta mici pete de culoare inchisa; banda terminala a cozii in unghi (ambele sexe). Femela are mai mult gri pe supracodale decat femela de vanturel rosu, iar aripile sunt mai albicioase (totusi ceva mai impestritate decat ale masculului). La locul de cuibarire foarte zgomotos. Scoate sunete mai variate decat ale vanturelului rosu (dar adesea mai rapide): “chichichichi…”, de asemenea un glas specific propriu, constand din trei silabe, de o tonalitate aspra, stridenta: “ti-ti-ti”.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Vanturel de seara (Falco vespertinus)

Vanturelul de seara are o lungime 28-33 cm, anvergura 67-76 cm.

Specie destul de comuna in SE Europei in stepe si terenuri deschise, cultivate, cu palcuri de copaci.

Vanturel de seara (Falco vespertinus)

Vanturelul de seara cuibareste colonial, de obicei in cuiburi de cioara de semanatura. Se aseamana cu vanturelul rosu in comportament, dar are aripile proportional mai lungi si coada mai scurta, fiind astfel foarte asemanator cu soimul randunelelor; are insa coada mai putin lunga decat acesta din urma. Adesea sta pe firele electrice.

Este capabil sa zboare pe loc. Pr inde

insecte zburatoare ca soimul randunelelor, adesea in amurg, vanand in stoluri mici. Masculul este gri ca ardezia cu remigele mai deschise, cu “pantaloni” si subcodale rosii-ruginii. Femela este dungata cu gri pe spate, dedesubt este crem cu striatiuni fine ruginii; capul ruginiu deschis cu o portiune inchisa, contrastanta in jurul ochiului. La adulti, baza ciocului si picioarele sunt rosii-portocalii. Pasarile care migreaza tarziu in luna mai sunt de obicei in primul lor an de viata; unii au naparlit deja trecand la penajul adult (masculii gri ca ardezia, dungati ca si cucul pe partea inferioara a aripii si cu picioare galbene), altii inca nu (masculii patati pe cap ca juv., cu abdomen gri cu pete galben-ruginii). Juv. au spate maro inchis si partea inferioara a corpului vargata (ca soimul de iarna), dar pe cap au acelasi tipar ca femela adult. Glas: “chichichi…” si “tri-tri-tri” strident, mai ascutit decat cel al vanturelului rosu.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes)

Lungime 32-39 cm, anvergura 63-76 cm. Intalnit in paduri mici si relativ rare din regiunile aride, deschise din SE Europei.

Uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes)

Se hraneste in principal cu soparle (are degete scurte si groase), lacuste etc. Migreaza in stoluri (10-30 pasari, uneori mai multi). Foarte asemanator cu uliul pasarar. Totusi, masculul are varfurile aripilor intunecate, contrastand cu culoarea alba a restului aripii (dedesubt); supraalarele de un gri-albastru mai deschis; la fel obrajii (nu ruginii ca la pasarar). Femela este si ea deschisa la culoare dedesubt, cu varfurile aripilor cenusii; nu are spranceana alba.

Ambele sexe (ad.) au ochi rosu-brun. Juv. identificat prin petele mari in siruri longitudinale de pe piept; iris maro. Silueta apare cu o coada usor mai scurta. Aripi mai lungi si mai ascutite, prin urmare evident mai asemanator cu soimii. Strigat ascutit: “chi-vic” sau “ghi-ghic”, foarte diferit de cel al uliului pasarar.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Tiganus (Plegadis falcinellus)

Lungime 60 cm, anvergura 90 cm. Intalnit in regiuni mlastinoase, lacuri, balti etc. Cuibareste in SE Europei in colonii, de obicei in stufarisuri, tufe sau in copaci.

Tiganus (Plegadis falcinellus)

Juv. pot hoinari toamna departe de ariile de cuibarit. Caracteristice pe teren sunt ciocul lung si curbat si (de la distanta) penajul uniform negricios.

Mai de aproape se pot observa: culoarea maro-rosiatica de pe cap si corp, o pata cu irizatii verzi pe aripa si baza alba ingusta a ciocului. In penaj de iarna capul si gatul sunt de culoare neagra-maroniu, stropite cu mici pete albe. Juv. se aseamana cu ad. in penaj de iarna, insa are mai putine puncte albe, iar spatele si partea superioara a aripii sunt

mai mate si mai maronii. Zboara in stoluri in siruri lungi, cu batai de aripi relativ rapide combinate cu scurte faze de planare, asemanatoare cu ale cormoranului mic (de la distanta sunt posibile confuzii). In zbor gatul este tinut intins.

Strigate dure, puternice, de diverse tipuri.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Sturz cantator (Turdus philomelos)

Lungime 22 cm.

Traieste in paduri, tufisuri

inalte, parcuri, gradini.

Mai putin gregar decat sturzul viilor.

Sturz cantator (Turdus philomelos)

Partea dorsala de un maro uniform, cea inferioara cu pete mici, iar partea inferioara a aripii maro-galbui deschis. Fara spranceana alba evidenta. Strigat scurt, ascutit “tit”. Strigat de alarma persistent si ascutit: “ciuc-ciuc-ciuc-cirrr-cirrr-cirr”. Cantec puternic, cu note melodioase alternate cu note ascutite, puternice. Multe elemente sunt repetate de 2-4 ori, intr-un ritm lent, tipic. In general, cantecul apare sacadat: “cui-cui, piu-piu-piu, ciuiu-i, ciuiu-i”. Canta intens inainte de rasaritul soarelui.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Starc mic (Ixobrychus minutus)

Lungime 35 cm, anvergura 55 cm. Pasare sfioasa in general greu de obsevat. Populeaza locuri cu vegetatie densa in regiunile mlastinoase, de preferinta stufarisuri, unde cuibareste in perechi izolate.

Starc mic (Ixobrychus minutus)

Usor de identificat prin marime si culoare.

In zbor contrastul dintre petele pale de pe aripi, aripile si spatele intunecate sunt caracteristice. La mascul contrastul este mai puternic decat la femela: spate negru si pete alb-galbui pe aripi; femela este maro cu dungi pe spate, cu piept mai striat, petele de pe aripi mai spalacite.

Juv. este patat cu maro si ocru; pata pe aripa prezenta. Uneori sta in stuf nemiscat, ca paralizat. Evita pericolul mai degraba alergand decat zburand. Zbor caracteristic: batai de aripi rapide cu planari ample. Rareori se ridica pe distante scurte pe deasupra sufarisului. Strigatul de imperechere este un fel de geamat/grohait inabusit, “oor” ritmic, repetat la fiecare doua sau trei secunde, in serii foarte lungi. Mai are un strigat nazal, agitat si puternic “chechecheche”.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Starc galben (Ardeola ralloides)

Lungime 45 cm, anvergura 87 cm. Raspandit local in SE Europei in regiuni mlastinoase, delte, lagune si balti unde cuibareste in tufisuri sau copaci, de obicei impreuna cu alti starci, in colonii.

Starc galben (Ardeola ralloides)

Caracteristice sunt: corpul si capul ocru pal care contrasteaza cu aripile si coada de un alb ca zapada.

In teren, atunci cand pasarea sta pe loc pare maronie, dar cand se ridica in zbor devine aproape complet alba. Se deosebeste de starcul de cireada si prin culoarea ciocului (in perioada de cuibarit verde-galbui cu albastru si cu varful negru, in restul anului verzui). Isi petrece ziua deseori in copaci sau tufisuri. Isi cauta hrana mai ales in amurg. In afara cuibaritului este predominant solitar. Zbor lent, clatinat. Strigat strident si aspru “carr”, asemanator cu al ratei mari.

Care se aude in colonie. In rest este tacut.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Starc de noapte (Nycticorax nycticorax)

Lungime 60 cm, anvergura 112 cm.

Intilnit in sudul si centrul Europei, in regiuni cu mlastini si balti de apa dulce sau sarata.

Starc de noapte (Nycticorax nycticorax)

Cuibareste in copaci in colonii cu alti starci. Adultul se distinge printr-un corp robust si penajul colorat in negru, gri si alb;gat si picioare relativ scurte. In zbor se etaleaza culoarea deschisa a aripilor. Juv.difera mult de adulti, fiind maro cu numeroase pete cafenii deschise.

Deseori isi petrece ziua ascuns in copaci sau tufisuri. Uneori poate fi vazut in cautare de hrana in timpul zilei, dar cel mai adesea dimineata si in amurg.

In zbor gatul strans nu se distinge din cauza penajului bogat; picioarele depasesc cu putin varful cozii. Strigat aspru, “cuac”, se aude mai ales seara.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Soim dunarean (Falco cherrug)

Lungime 47-55 cm, anvergura 105-125 cm. Populeaza mai ales tinuturi de stepa. Se hraneste in principal cu popandai dar si cu pasari.

Soim dunarean (Falco cherrug)

Adultul poate fi, de obicei, identificat prin culoarea partii superioare a corpului aproape ca cea a vanturelului rosu femela, capul/crestetul de culoare deschisa, “mustata” slab marcata, rectricele mediane nedungate. Totusi, unele exemplare sunt ca soimul sudic (Falco biarmicus), gri-maronii si dungate deasupra, inclusiv pe mijlocul cozii. Penele de pe flancurile corpului sunt striate longitudinal. Juv. cu spate maro mai inchis, ventral cu pete mari; este foarte asemanator cu soimul sudic juv. (ambii au centrul cozii nedungat). In zbor activ pare considerabil mai mare si mai greu de cat soimul

calator, dar nu se lanseaza in picaje ca acesta. Vocea aspra, ragusita: “cheec-cheec-cheec”, “giac-giac” si “i-iac”. Pasarile la cuib au si alte glasuri.

SOR deruleaza un proiect pentru protectia acestei specii.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Soim calator (Falco peregrinus)

Specie larg raspandita, aflata insa in drastic diminuare. Cuibareste mai ales pe versanti stancosi. Se hraneste cu pasari de marime medie pe care le prinde din zbor.

Soim calator (Falco peregrinus)

Dintre diversele metode folosite, cea mai impresionanta este picajul pe diagonala, cu aripile atranse, de la o inaltimede cateva sute de metri, cand depaseste viteza de 100 de km/ora. Loveste prada cu picioarele, infingandu-si ghearele in ea. Zborul normal cu batai de aripi rapide si de mica amplitudine, cu viteza moderata. Este vizibil mai mic decat soimul de tundra si soimul dunarean; silueta sa da impresia de soliditate, cu coada destul de scirta si aripi late la baza si foarte ingustate la varf.

Femela pronuntat mai mare si mai masiva decat mascului. Masculul ad. este caracteristic: ventral alb cu negru, partea dorsala gri – albastruie inschisa, piept alb stralucitor. Juv. Deasupra maro ca soimul sudic si cel dunarean, dar are o “mustata” evidenta si crestet mai inchis. Strigat de alarma aspru: “chee-chee-chee” sau “rec-rec-rec” (asemanator putin cu macaitul ratei). Destul de galagios la cuib.

In parada nuptiala mascului: “piuc-piuc-piuc”.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Silvie porumbaca (Sylvia nisoria)

Lungime 15 cm. Cuibareste relativ rar in regiuni deschise cu tufarisuri, cu copaci izolati sau in luminisuri cu tufisuri, adesea in aceleasi terenuri ca sfrancicul rosiatic.

Silvie porumbaca (Sylvia nisoria)

Ad. are dedesubt striuri fine, transversale si ochi galben deschis, dungile nu sunt intotdeauna usor de vazut in teren. Doua dungi albicioase peste aripa, coada destul de lunga. Juv. au ochi intunecati si striatiuni doar pe subcodale, astfel sunt asemanatori cu silvia de zavoi, dar au dungi albicioase pe aripi.

Sta in desisuri, dar canta, de obicei, de pe un suport inalt. Cand se indeparteaza in zbor se aseamana cu sfranciocul rosiatic datorita aceluiasi tip de habitat, dimensiunilor corpului si modului de zbor. Glas aspru: “tcerr, trrr-tt-t”, incetinit spre final, destul de asemanator cu cel al unei vrabii de casa suparata. Cantec sonor, clar, melodios, format din fraze scurte, este intercalat si un sunet aspru. Poate fi confundat cu o varianta mai elaborata a cantecului silviei de campie.

Poate fi vazuta adesea cantand in zbor, zbor asemanator cu cel al silviei de campie.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Silvie mica (Sylvia curruca)

Lungime 13 cm. Pasare destul de comuna in tufarisuri dese, in gardurile vii din gradini, in crangurile tinere, etc. de la campie

la munte.

Silvie mica (Sylvia curruca)

Asemanatoare cu silvia de camp, dar este putin mai mica, cu coada mai scurta, partea superioara a corpului mai gri, cap gri la ambele sexe, aripi maro-cenusii (nu roscate), tectrice auriculare intunecate, picioare gri (nu galbui). Partea ventrala alba, nuantata cu ocru pe flancuri. Iris gri, picioare gri inchis.

Sta bine ascunsa. Strigat scurt, ca un plescait de limba: “tac-tac”. Numeroase pasari trec prin SE Europei (spre Asia Mica) in migratie, aici avand si un alt strigat, aspru si certaret, ca de pitigoi albastru: “cei-di-di-di”. Cantecul este format din doua parti: un ciripit scurt si inabusit, apoi o succesiune sonora de sunete clare, identice: “ru-tu-tu-tu-tu”. Masculii canta din interiorul desisurilor. Este mai putin sperioasa decat alte silvii.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Silvie de zavoi (Sylvia borin)

Lungime 14 cm. Clocitoare comuna in paduri relativ rare cu subarboret bogat, zavoaie, parcuri mari cu tufe dese.

Silvie de zavoi (Sylvia borin)

Colorit uniform. Partea dorsala gri-maronie cu nuante maslinii, picioare maro-gri; ventral albicioasa. Poate fi confundata usor cu frunzarita cenusie si juv. de silvie porumbaca. Observati profilul rotunjit al capului, ciocul scurt, gri si destul de masiv si lipsa sprancenei.

Uneori, cu nuante usoare gri pe partile laterale ale cefei si partii din spate a gatului. Chiar si atunci cand canta, sta bine ascunsa in frunzis. Cantecul are o tonalitate clara, asemanator cu al silviei cu cap negru, dar frazele sunt mai lungi si mai uniforme si fara notele finale clare ale acesteia din urma.

Strigatul de alarma consta dintr-o nota aspra, usor nazala, repetata incontinuu: “cec-cec-cec”.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.

Silvie de camp (Sylvia communis)

Lungime 14 cm. Frecventa in maracinisuri si tufarisuri din regiuni arabile. Prefera o vegetatie arbustiva mai dispersa decat cea populata de silvia mica.

Silvie de camp (Sylvia communis)

Gatul alb, pieptul cu nuanta roz (mai intensa la mascul (ad.), corpul gri la mascul (vara) si maroniu la femela, aripile maro-rosiatice deschise si coada destul de lunga cu rectrice externe albicioase constituie trasaturile caracteristice.

Deosebiri fata de silvia mica, descrise la acesta specie. Foarte activa, tot timpul in miscare prin tufisuri. Glas nazal: “uet, uet”. Strigat de alarma aspru, prelung: “tceerrr”. Masculul canta stand pe varful unui tufis sau pe o sarma de telegraf.

Cantecul rapid, agitat, format din fraze scurte (lungime variabila). Din cand in cand masculul se ridica in zbor la o inaltime de cativa metri unde executa un zbor prelung, cu batai rare de aripi, acompaniate de cantec.

Informatie preluata de la Societatea Ornitologica Romana.