Veverita (Sciurus vulgaris), cateva informatii despre veverita


Nu e placere mai mare, in padurile noastre de brazi, mohorate si tacute, decat cand privesti nebunatecele miscari ale unei veverite (Sciurus Vulgaris). Cu cat bradul e mai inalt, mai gros, mai pletos, cu atat sprintara fiinta pare o jucarie, alergand usoara ca un fluture, din creanga in creanga, sarind din arbore in arbore. Acum e jos pe pamant, acum e in varf, acum e in al zecelea copac.

sciurus vulgaris veverita red squirrel

sursa foto

Veverita e cat un pumn de mare, cu o coada stufoasa, cat trupul de lunga, cu doi ochi “ca de veverita” vioi, inteligenti, cu moturi in varful urechilor. Vara e ruginie pe spate, alba pe pantece. Iarna isi schimba mantaua batand mai in cenusiu. Cat tine vremea buna, se zbantuie numai pe copaci. La amiaza, cand arsita e mai mare, sau in zilele ploioase, sta acasa, facuta colac, cu botul ascutit ascuns in blana.

Copacii nu-i servesc numai de scranciob, ci si de hrana. O adevarata dragalasenie sa vezi o veverita cum rontaie semintele de brad. Mancarea ei favorita, insa, sunt alunele. Daca nu da peste alune, soarbe un ou de pasare, iar daca in cercetarea oualor da peste puisori, inchide ochii si le suceste gatul.

E prevazatoare. Stie ca vremea buna nu tine intruna si pe langa soare este si ploaie, pe langa caldura si frig. Cand gaseste mai multa mancare, nu e lacoma, ci cara, mereu cara si pune ba intr-o scorbura de copac, ba sub o piatra, ba scurma o gropita in pamant.

In vremea dragostei, la inceputul primaverii, sunt si mai sprintare, dar si bataioase. Veveritoii se strang mai multi la un loc, punandu-se la incercare, incaierandu-se. Cel invingator, isi capata rasplata. Peste patru saptamani, e cap de familie. A doua nunta e prin mijlocul verii.

E nevoie de familie numeroasa, caci biata veverita cunoaste si durerea nu doar veselia. De multi dusmani o scapa usurinta cu care se catara in copaci, cumatra vulpe se uita cu jind, facand haz de necaz, cum i-a scapat din gheara o asemenea bucatica.

De coltii jderului rar scapa insa. Mai degraba scapa de ghearele unei pasari rapitoare, urcandu-se in spirala pe trunchiul arborelui decat de goana jderului.

veverita sciurus vulgaris

din Fauna Romaniei, Ed. Albatros 1983, prof. I. Simionescu, editie ingrijita de C. Dumitru

Tags:
Trimite pe Twitter Posteaza pe Facebook Trimite pe StumbleUpon Trimite pe Delicious Trimite pe Technocrati

Un comentariu

  1. petruta
    #1

    eu am parerea ca veveritele sunt adorabile

Spune-ti parerea






Alte articole care te-ar putea interesa


Tags